Telefonul sună, iar de la celălalt capăt un jurnalist te întreabă dacă vrei să vorbești despre proiectul tău. Poate conduci o asociație care a pornit o campanie în cartier, poate ai o mică afacere care face ceva neobișnuit, poate ești profesor, medic sau voluntar și ai o experiență pe care publicul ar trebui să o cunoască. Prima reacție este adesea un amestec de bucurie și panică: ce voi spune, cum voi arăta, ce se întâmplă dacă greșesc?
Un interviu în presă este o ocazie valoroasă de a-ți face cunoscută cauza, dar și o situație în care improvizația costă. Vestea bună este că, la fel ca orice altă abilitate, vorbitul în fața presei se învață. Cu puțină pregătire, poți transforma emoția în claritate și poți face ca mesajul tău să ajungă la public exact așa cum îți dorești. Iată pașii prin care te pregătești, înainte, în timpul și după interviu.
Înainte să accepți: întrebările pe care le pui jurnalistului
Nu este nepoliticos să ceri detalii înainte de a confirma. Jurnaliștii serioși înțeleg nevoia invitatului de a se pregăti și îți vor răspunde cu plăcere. Iată ce merită să afli:
- Subiectul exact: despre ce va fi interviul și de ce s-au gândit la tine.
- Formatul: un articol scris, o emisiune de radio, o apariție la televiziune, un podcast.
- Live sau înregistrat: un interviu în direct nu permite reveniri, unul înregistrat va fi probabil editat.
- Durata: câteva minute sau o discuție lungă.
- Ceilalți invitați: dacă vei fi singur sau într-o dezbatere, cu oameni care pot avea alte opinii.
- Termenul și locul publicării: când și unde va apărea materialul.
Dacă subiectul nu ține de competența ta, spune-o deschis și, dacă poți, recomandă pe cineva mai potrivit. Un refuz politicos și util îți câștigă respectul jurnalistului pentru colaborările viitoare.
Dacă nu cunoști publicația, caută câteva dintre materialele ei recente. Îți vei face o idee despre ton, despre public și despre felul în care sunt tratați invitații. O publicație serioasă are o redacție identificabilă și o istorie de articole pe care le poți citi.
Stabilește-ți mesajele principale
Cea mai importantă parte a pregătirii este să știi ce vrei să rămână în mintea publicului după interviu. Nu zece idei, ci două sau trei. Scrie-le pe o foaie, în propoziții scurte și simple, pe care le-ar înțelege oricine, fără termeni tehnici sau jargon de specialitate.
Pentru fiecare mesaj, pregătește un exemplu concret: o poveste, o situație reală, un rezultat pe care îl poți descrie. Oamenii rețin poveștile mult mai ușor decât declarațiile generale. Dacă folosești cifre, asigură-te că sunt corecte, verificate și ușor de înțeles, și ai la îndemână sursa lor.
Adaptează mesajele la publicul publicației. Același proiect se explică diferit pentru ascultătorii unui post de radio local, pentru cititorii unei reviste de specialitate și pentru urmăritorii unui podcast despre antreprenoriat. Întreabă-te ce îi interesează pe acești oameni și ce legătură are subiectul tău cu viața lor.
Gândește-te și la ce vrei să facă publicul după ce te ascultă: să viziteze un site, să participe la un eveniment, să doneze, să se înscrie ca voluntar. Dacă ai o campanie de strângere de fonduri, de pildă, pregătește o explicație simplă despre cum funcționează; reperele din ghidul finanțării proiectelor comunitare prin crowdfunding te pot ajuta să o formulezi clar.
Pregătește-te pentru întrebările dificile
Orice subiect are și părți incomode. Poate proiectul tău a întârziat, poate există critici, poate sunt aspecte pe care nu le poți dezvălui încă. Notează-ți întrebările pe care ți-ar fi cel mai greu să le primești și pregătește răspunsuri sincere și calme.
Regula de aur este onestitatea. Dacă nu știi un răspuns, spune că nu știi și oferă-te să revii cu informația. Dacă nu poți vorbi despre un subiect, explică pe scurt de ce, fără să eviți întrebarea prin ocolișuri care par suspecte. Nu inventa, nu exagera și nu promite lucruri pe care nu le poți garanta.
Exersează cu cineva apropiat, care să joace rolul jurnalistului și să-ți pună și întrebări neplăcute. Câteva repetiții reduc considerabil emoțiile și îți arată unde răspunsurile tale sunt prea lungi sau neclare.
Fii atent la întrebările ipotetice, de genul „ce s-ar întâmpla dacă”, și la cele care îți cer să comentezi declarațiile altora pe care nu le cunoști. Poți răspunde că nu faci speculații sau că nu ai văzut acele declarații. Evită formula seacă „nu comentez”, care poate lăsa impresia că ascunzi ceva; explică mai bine, pe scurt, de ce nu poți răspunde.
Particularitățile fiecărui format
Presa scrisă și online
Interviul durează de obicei mai mult, iar textul final va fi editat. Vorbește clar, repetă ideile importante în formulări scurte, ușor de citat, și oferă-te să trimiți materiale suplimentare: date, fotografii, documente. Lecturarea unor interviuri publicate, cum ar fi discuția despre construirea unei afaceri sustenabile sau cea despre cum devii un lider mai bun, te ajută să vezi cum se transformă o conversație într-un text.
Radioul
Publicul te aude, dar nu te vede. Vocea, ritmul și claritatea contează enorm. Vorbește mai rar decât în viața de zi cu zi, evită frazele foarte lungi și zgomotele de fundal, dacă interviul se face la telefon.
Televiziunea
Timpul este foarte scurt, iar imaginea contează. Alege haine simple, fără modele foarte mărunte sau sigle vizibile. Privește spre jurnalist, nu spre cameră, dacă nu ți se cere altfel. Răspunsurile trebuie să fie scurte, de câteva fraze, pentru că intervențiile lungi sunt adesea tăiate.
Podcastul
Formatul este mai relaxat și permite discuții lungi, cu povești și nuanțe, dar nu uita că și aici înregistrarea rămâne publică. Este o ocazie bună să vorbești despre motivațiile tale și despre culisele proiectului.
În timpul interviului
- Ajunge din timp sau conectează-te cu câteva minute înainte, ca să verifici sunetul și să te liniștești.
- Ascultă întreaga întrebare înainte de a răspunde. Fă o scurtă pauză dacă ai nevoie.
- Începe cu ideea principală, apoi oferă exemplul și detaliile.
- Revino politicos la mesajele tale dacă discuția se îndepărtează de subiect.
- Corectează imediat o informație greșită din întrebare, calm și fără reproșuri.
- Nu spune nimic „neoficial” dacă nu ai stabilit clar acest lucru cu jurnalistul înainte.
- Mulțumește la final și lasă datele de contact pentru eventuale clarificări.
Emoțiile sunt normale și, de multe ori, nici nu se văd atât de mult pe cât crezi. Stai drept, cu umerii relaxați, și folosește gesturile firești ale mâinilor, fără să te agiți. Zâmbește atunci când subiectul o permite, dar rămâi serios când vorbești despre probleme grave. Amintește-ți că jurnalistul nu este un adversar: în majoritatea cazurilor, și el își dorește un interviu bun, clar și interesant pentru public.
După interviu
Poți întreba jurnalistul dacă îți poate trimite citatele pentru verificarea corectitudinii, dar nu insista să citești și să aprobi tot textul; decizia editorială îi aparține redacției. Dacă după publicare descoperi o greșeală de fapt, semnaleaz-o politicos și cere corectarea ei. Dacă nu ești de acord cu interpretarea, poți folosi, la nevoie, dreptul la replică.
Distribuie materialul pe canalele tale și mulțumește public redacției. Păstrează legătura cu jurnalistul: trimite-i, din când în când, informații noi și relevante. O relație bazată pe încredere și pe informații corecte face ca presa să revină la tine atunci când caută o voce competentă pe subiectul tău.
Fă și o mică evaluare pentru tine: ascultă sau citește interviul, notează ce a mers bine și ce ai vrea să spui altfel data viitoare. Fiecare apariție te face mai sigur pe tine și mai bine pregătit pentru următoarea.
Întrebări frecvente
Pot cere întrebările dinainte?
Poți întreba care sunt temele principale ale discuției, iar mulți jurnaliști îți vor spune. Nu te aștepta însă la o listă exactă de întrebări și nu condiționa interviul de primirea ei. Un jurnalist are nevoie de libertatea de a pune întrebări de completare, în funcție de răspunsurile tale.
Ce fac dacă mă blochez în timpul unui interviu live?
Respiră, fă o scurtă pauză și revino la unul dintre mesajele tale principale. Poți spune simplu că vrei să reformulezi sau că te întorci la ideea de bază. Publicul iartă ușor o ezitare sinceră, mult mai ușor decât un răspuns improvizat, care sună fals.
Este bine să citesc răspunsurile de pe foaie?
Nu. Răspunsurile citite sună rigid și distant, mai ales la radio și la televiziune. Ține la îndemână doar câteva cuvinte-cheie și eventual cifrele importante, ca să nu le uiți, dar vorbește liber, ca într-o conversație.
A vorbi în presă nu este un privilegiu rezervat celebrităților, ci o responsabilitate pentru oricine are ceva important de spus comunității. Pregătirea nu îți va lua toate emoțiile, dar le va transforma în energie. Cu mesaje clare, exemple sincere și respect pentru public, fiecare interviu devine o ocazie de a aduce mai aproape de oameni cauza în care crezi.
Foto: Guillaume Pierre LEROY / Pexels