Transcrierea unui interviu înseamnă trecerea în scris a unei conversații înregistrate, astfel încât textul final să redea fidel ce a spus interlocutorul. Etapa cere mai mult timp decât interviul propriu-zis și decide dacă citatele publicate pot fi apărate. Un text curat, cu omisiunile marcate și cu sensul păstrat, se obține printr-o metodă constantă, nu prin improvizație la final.
Cât durează transcrierea unui interviu?
O oră de înregistrare cere, orientativ, între 4 și 6 ore de transcriere manuală, în funcție de calitatea sunetului și de viteza de tastare. Ritmul obișnuit de vorbire este de aproximativ 120–160 de cuvinte pe minut, deci o conversație de o oră produce un text brut de 7.000–9.000 de cuvinte.
| Durata înregistrării | Text brut aproximativ | Timp de transcriere manuală |
|---|---|---|
| 15 minute | 1.800–2.400 de cuvinte | 1–1,5 ore |
| 30 de minute | 3.600–4.800 de cuvinte | 2–3 ore |
| 60 de minute | 7.000–9.000 de cuvinte | 4–6 ore |
Programele de transcriere automată scurtează mult prima etapă, dar textul rezultat are greșeli la nume proprii, termeni de specialitate, cifre și pasaje în care vorbesc două persoane deodată. Ascultarea integrală, cu textul în față, rămâne obligatorie.
Ce tip de transcriere se potrivește unui interviu de presă?
Pentru un interviu publicat, varianta cea mai folosită este transcrierea „curățată”, în care se elimină ezitările și repetițiile, dar se păstrează cuvintele și ordinea ideilor. Celelalte variante au alte scopuri:
- Transcrierea integrală păstrează tot, inclusiv „ăăă”, pauzele și frazele neterminate. Este utilă pentru arhivă sau cercetare.
- Transcrierea curățată este baza unui interviu de tip întrebare–răspuns.
- Rezumatul pe teme servește la articolele în care interviul este doar o sursă, iar citatele directe sunt puține.
Cum se pregătește înregistrarea pentru o transcriere ușoară?
Cea mai mare economie de timp se face înainte de interviu, printr-un sunet curat. Un loc liniștit, fără muzică de fond și fără zgomot de vase, contează mai mult decât aparatul folosit. Telefonul se pune la 30–50 cm de interlocutor, pe o suprafață moale, iar notificările se opresc.
La început se rostesc data, locul și numele celor prezenți, iar interlocutorul este informat clar că discuția se înregistrează. Pașii de pregătire a întrebărilor sunt descriși în ghidul despre cum se pregătește un interviu cu un om din comunitate.
Cum se transcrie concret, pas cu pas?
- Copie de siguranță. Fișierul original se salvează în două locuri și nu se modifică.
- Viteză redusă. Redarea la 0,75 din viteza normală permite tastarea fără opriri dese.
- Marcaje de timp. La fiecare 2–5 minute și la orice pasaj neclar se notează minutul, de pildă [12:40], ca fragmentul să poată fi regăsit rapid.
- Pasaje neinteligibile. Se marchează cu [neclar] și marcajul de timp, fără a ghici cuvintele lipsă.
- A doua ascultare. Textul se recitește integral pe înregistrare, cu atenție la nume, cifre și negații.
Ce se poate modifica într-un citat fără a-i schimba sensul?
Într-un citat se pot elimina ezitările, repetițiile și cuvintele de umplutură, cu condiția ca sensul și tonul să rămână neschimbate. Omisiunile mai lungi se marchează cu „[…]”, iar cuvintele adăugate pentru claritate se pun între paranteze drepte, de exemplu „[proiectul] a început în cartier”.
Nu se lipesc fraze spuse în momente diferite ca și cum ar fi un singur răspuns și nu se mută un răspuns sub altă întrebare. O formulare dură nu se îndulcește, iar o ezitare semnificativă nu se transformă într-o afirmație fermă. Aceeași grijă pentru vocea reală a omului apare în sfaturile despre întrebările care evită răspunsurile de protocol.
Se trimite interviul transcris spre verificare înainte de publicare?
Practica diferă de la o redacție la alta, așa că regula se stabilește clar înainte de interviu, nu după. Varianta frecventă la publicațiile comunitare este verificarea faptelor: interlocutorul primește citatele sau textul și poate corecta nume, date și cifre, dar nu rescrie răspunsurile. Cei aflați de partea cealaltă a microfonului găsesc sfaturi în articolul despre pregătirea unei persoane invitate la un interviu în presă.
Cât timp se păstrează înregistrarea și transcrierea?
Înregistrarea originală se păstrează cel puțin până când nu mai există posibilitatea unei contestări a textului publicat. Fișierele se țin într-un loc protejat cu parolă, pentru că pot conține date personale sau informații spuse în afara textului publicat. Același material poate deveni ulterior un episod audio, format discutat în articolul despre podcasturi ca formă de povestire, dar numai cu acordul interlocutorului pentru noua utilizare.
